Plaiul Prahovei vechea denumire data poienii ce se intindea de-a lungul vaii Prahovei, de la raul Izvor pana la Predeal (25 km). Din cauza stramtorilor de la capete, Plaiul era nelocuit.

Schitul SF. Nicolae de pe Molomot (la nord de cartierul Furnica) a fost prima asezare din Plai. Atestat documentar in 1581 cand Mihnea Voda face unele danii "Sfintei manastiri, unde locul se numeste Molomot". Spre amintire s-a ridicat o cruce monument existenta si astazi.

Primul Drum a fost facut de argatii Manastirii, prin largirea potecii si amenajarea unui drum rudimentar, pe care puteau ajunge carele cu boi de la Posada prin stramtoarea Oratiilor, pana in curtea bisericii. Drumul in totalitatea sa, din Timis la Predeal si pana in Comarnic, a fost facut de austrieci, pentru a trece cu armatele si a-i ataca pe turci in Tara Romaneasca, oprindu-le inaintarea spre Ardeal (1736).

Drumul Prahovei, fiind cea mai scurta cale intre Bucuresti si Brasov, desi greu si periculos, era zilnic strabatut de carele negustoresti. Acum apar si primele hanuri: Slonul de Piatra la Busteni si Gura Rasnoavei la Predeal (prima jumatate a sec. 18). Pe la 1890, mai apar carciumile sau hanurile manastiresti de la Sinaia: Hanul de la Gura Padurii, Hanul din Valea Iancului si ceva mai tarziu Hanul la Setu (Izvorul Rece de astazi).

Catunul Izvor apare in 1783 cand Domnul Mihai Sutu inzestreaza Manastirea cu inca 42 de scutelnici, pe care-i aseaza cu familiile lor, pe valea raului Izvorul Dorului.

Comuna Podu Neagului ia fiinta in 1852 prin unirea catunului de la Schitul Lespezi (Comarnic) cu catunele Posada, Izvor, Busteni, Intre Prahove (Azuga) si Predeal. Comuna era administrata din Busteni, de un Parcalab cu 3 deputati, care adunau birurile.

Eforia Spitalelor Civile a fost fondata la Bucuresti de familiile boierilor Cantacuzino si Ghica (1864) cu scopul de a infiinta spitale cu asistenta medicala gratuita. Acestia cedeaza Eforiei ca fond social, o parte din mosiile lor printre care si mosia Furnica cu Manastirea Sinaia. De atunci Eforia si primul sau efor printul Dimitrie Ghica, vor fi si primii fondatori ai orasului. Le-a urmat Principele Carol I viitorul rege.

Sinaia va fi noul nume al comunei (1 dec. 1874) cand si Primaria din Busteni se va muta aici, teritoriul ei fiind de la Izvor la Predeal. Sinaia propriu-zisa luand o mare dezvoltare fata de celelalte componente ale sale, in 1884 are loc scindarea comunei: comuna urbana Sinaia pe actualul teritoriu si comuna rurala Predeal cuprinzand Poiana Tapului, Busteni, Azuga si Predealul.

In anul 1901, fiind resedinta de vara a Casei Regale, Sinaia a fost conceputa de Eforie ca o statiune de lux pentru vacante, punand la dispozitia vilegiaturistilor 10 hoteluri, 55 vile mari, 50 vile mijlocii si 60 case taranesti, doua cazinouri, bai de hidroterapie, o gradina zoologica, trasuri pentru plimbari, 3 centre cu cai de calarie, manej si scoala de calarie, restaurante, berarii, cofetarii si magazine (majoritatea sezoniere), un parc de promenada si era supranumita "Perla Carpatilor".

Dezvoltarea orasului Sinaia ca statiune turistica a luat amploare incepand cu a doua jumatate a secolului al XIX - lea, odata cu construirea soselei Sinaia - Brasov (1847), a caii ferate Bucuresti - Sinaia (1879), si, mai ales, a castelului Peles, care a transformat Sinaia intr-un centru al vietii politice si o zona rezidentiala privilegiata.

In oras a fost construit un numar mare de resedinte private, amplasate in zone pitoresti si beneficiind de o arhitectura (exterioara si interioara) deosebita. Dotarile de patrimoniu muzeistic si arhitectural al orasului Sinaia se situeaza la un nivel de exceptie. Manastirea Sinaia, ctitorie a spatarului Mihail Cantacuzino, dateaza din anul 1695. Odata cu ridicarea manastirii, asezarea a inceput sa se formeze, preluand numele de Sinaia.

Intre anii 1875 - 1883, este construit Castelul Peles, devenit la vremea respectiva, resedinta de vara a familiei lui Carol I, primul rege al Romaniei.